S-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881.
Urmează școala primară și liceul la Craiova, iar în 1889 se înscrie la “Școala de Poduri și șosele” din București, absolvind-o cu cea mai mare medie obţinută până atunci de vreun student.
Încă de la obţinerea diplomei de inginer, a fost preocupat de studii în domeniul construcţiilor prin folosirea betonului armat.
În vederea păstrării ţiţeiului și a derivatelor sale, a conceput construirea de rezervoare de beton armat perfect etanșe, pentru înlocuirea celor metalice folosite curent.
În domeniul transportului, Gogu Constantinescu construiește o șosea între Doftana și Buștenari, destinată exploatărilor petroliere, preconizând și introducând folosirea păcurii pentru fixarea prafului.
În anul 1910 pleacă în Anglia, unde prin descoperirile sale devine celebru.
Studiind compresibilitatea apei și proprietăţile mișcării vibratorii în propagarea ei prin mediul lichid, Gogu Constantinescu pune bazele unei noi ştiinţe – Sonicitatea.
A realizat astfel motoare sonice sincrone, asincrone, monofazate, bifazate cu și fără colector- întocmai ca și cele electrice – având avantajul de a fi mai simple și de a cântări numai o treime din greutatea celor electrice.
În 1915 realizează tragerea cu mitraliera, folosind spaţiul liber dintre palele elicei care se rotește, iar doi ani mai târziu este rezolvată dificila problemă a sincronizării tirului armamentului de bord printre palele elicei, aplicându-se principiile sonicităţii.
În 1926 obţine brevetul pentru convertizorul mecanic, care înlocuiește cutia de viteză a autovehiculelor. Prototipul automobilului care a funcţionat cu acest convertizor a fost prezentat la Expoziţia de la Paris, tot aici făcând o demonstraţie cu prima locomotivă acţionată de convertizorul sonic pe care îl brevetase.
Membru al Academiei Române din 1920, George Constantinescu a lăsat în urma sa 133 de brevete şi multe alte invenţii nepublicate. A fost poate prea rapid şi surprinzător pentru timpul său, fiind menţionat de către revista engleză “The Graphic”, ca unul din cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister. La vârsta de 80 de ani se întoarce în ţară, unde primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie din partea Institutului Politehnic Bucureşti. În 1964 revine în Anglia, unde în anul următor se stinge din viaţă, la vârsta de 84 ani.